Istoric

 Pe întrega vale a pârâului Horaița, așa cum demonstrează descoperirile arheologice, a existat din timpuri străvechi o întreagă rețea de așezări care aveau denumiri precum Dolhești, Bolojești, Oțel, Prohal, Călugărița, Boțolia, Coșeri, Boloșca. Toate aceste colectivități s-au unit la data de 17 ianuarie 1403 iar boierul Negrea a numit noua așezare Negrești (vezi M. Costăchescu - "Moldova înainte de Ștefan cel Mare", vol I, pag.273). Satul Negrești este pomenit documentar la 11.07.1428 (C. Matase) când face referire la faptul că a fost întemeiat de boierul Negrea.

     Satul Poiana își trage numele de la o poieniță care se afla în apropierea Mănăstirii Horaița, în care s-au așezat primii locuitori din Almaș și care a devenit Poiana Almaș, denumire de la ilustrul nostru consătățean Dumitru Almaș, renumit scriitor, istoric și profesor.

Date geografice

     Comuna Negrești are în componență satele Negești și Poiana.

Geografic, comuna Negrești se află în Subcarpații Moldovei, ocupând partea central-nordică a Depresiunii Cracău-Bistrița, în Bazinul Almășelului și Horaiței, sub Culmea Stânișoarei din Podișul Moldovei.

Comuna este străbătută 28 24' și de paralele 45 30'.

Vecini:

 Satul Poiana se întinde pe o distanță de 1,5km pe albia râului Horaița și 600m pe pârâul Mangalaru.

 Satul Negrești se întinde pe o distanță de 7 km pe albia pârâului Horaița, 1,2 km pe pârâul Boțolia (Dealul Portii), 1km pe pârâul Călugărița (Coșeri), 1km pe Dealul Tomești, 900m pe Dealul Humeni și pe Dealul Tăpălăgeni(Boloșca).

 Privind formele de relief, acestea sunt specifice zonei de deal, de la marginea de est a Culmei Stânișoarei, fiind o zonă submontană, de categoria a IV-a de fertilizare.

 Suprafața totală a comunei este de 3500ha.

Resursele subsolului: săruri de potasiu

Fauna: cerbi, căprioare,urși, lupi, vulpi, veverițe, cocoși de munte, păstrăv, lipan, morun etc.

 

Populație

 Numărul de locuitori: 1974

 Gospodării: 1428

 Număr locuințe: 795

Activitatea de bază a populației este agricultura și creșterea animalelor

 

Dumitru Almaș    Detalii

      "Vremile nasc oameni de care au nevoie: buni sau răi, frumoși sau urâți, viteji sau lași"

 Dumitru Almaș (n. Dumitru Ailincăi, 19 octombrie 1908, Negrești Neamț - 12 martie 1995) a fost un prozator, istoric, scriitor, publicist și profesor universitar român, autor de romane istorice și de biografii romanțate. A inițiat (1967), și a condus, ca redactor șef, revista "Magazin istoric" până în anul 1971.

Dumitru Almaș, s-a născut în satul Negrești, comuna Dobreni, județul Neamț la 18 octombrie 1908, din părinții Maria și Ion, oameni săraci dar cu dragoste și respect față de muncă și cu mare grijă de creșterea și educarea celor 10 copii alături de care a mai crescut un nepot rămas orfan. Pe acești copii, s-au străduit să-i crească muncind, respectând pe cei din jurul lor și să-și aleagă fiecare meseria care le place.

         Fiind cel mai mare dintre copii, el a avut grijă și de ceilalti frați, ajutându-i pe părinți la toate muncile pe care le aveau de facut, în același timp străduindu-se să facă toate activitățile ce le avea atât la școala cât și acasă.

   Școala primară a făcut-o în satul natal, apoi a plecat la Piatra-Neamț la Liceul Petru Rareș si după absolvire a mers la București la Facultatea de Litere, specializarea Istorie-Geografie unde a fost licențiat în 1933 și a devenit  doctor în istorie în 1972.

Deși opera lui Dumitru Almaș este una vastă, poate cea mai cunoscută creație a sa, care a marcat copilăria multora dintre noi, este volumul Povestiri istorice“M-am ostenit a o alcătui dintr-o stăruitoare poruncă lăuntrică, numită râvna de a ajuta micuții noștri preșcolari și școlari, copiii noștri dragi, să înceapă a desluși, încă din fragedă pruncie, câte ceva din adevărul istoriei și din lumina legendelor patriei. Mi-a plăcut a mă osteni scriind-o, cu gândul de a-i face să simtă, încă din anișorii când abia deschid ochii asupra lumii, că au bunici și străbunei vrednici care se cuvine a fi iubiți și respectați. Că au o patrie a lor, apărată, îmbogățită și înfrumusețată de acești moși și strămoși. Că patria aceasta, România, are o istorie de muncă, de creație, de luptă și eroism pe care datori sunt și ei a o cunoaște și a o iubi, cum se iubesc pe sine. Că dragostea de țară trebuie să fie aidoma tuturor simtămintelor cu care s-au născut și în care trebuie să crească: adâncă, serioasă, demnă, nobilă.” (Dumitru Almaș, prefață la Povestiri istorice)

Însă Dumitru Almaș este mult mai mult decât un scriitor. El aparține culturii europene prin studiile universitare, prin formația intelectuală, prin multitudinea de studii istorice, prin fulminanta ascensiune a revistei Magazin istoric.

De ce numele Almaș? De la Negrești, spre sud, peste muntele Măguricea, poți ajunge pe valea Almașului, un pârâu care a și dat numele satului, Almaș. Aici, copilul Dumitru Ailincăi a crescut și s-a îndrăgostit de aceste meleaguri de al cărui pseudonim se leagă.

Devenit profesor universitar de Istorie  universala, era cunoscut pentru numărul mare de studenți care participau la prelegerile sale. Dincolo de profesorul, scriitorul și istoricul Dumitru Almaș se afla un excelent povestitor. Un povestitor al trecutului.

George Călinescu, vorbind despre o geografie a spațiului literar românesc, afirma ”Că se nasc și în Moldova oameni. Dumitru Almaș este, indubitabil, unul din acești oameni. Îmi permit însă să spun că este mai mult decât atât, este unul din stâlpii culturii românești și nu numai în spațiul culturii moldovenești. De altfel, doar prin naștere este moldovean. Ca formație culturală el este român, studiile universitare și le-a făcut la București, iar perioada de maturitate intelectuală și-a trăit-o tot în capitală. Putem chiar spune, fără a greși cu nimic, că Dumitru Almaș este o personalitate de anvergură europeană, multe din lucrările sale de istorie, începând cu teza de doctorat, tratează probleme europene” (Sursa ziarpiatraneamt.ro).